tutto bene ianuarie 31, 2011
e ultima seara de ianuarie si urmeaza prima zi de februarie.
s-au intamplat multe in inceputul asta de an. 20xi a pornit cu multe proiecte noi, cu oameni noi, cu zile simple si complicate, cu discursuri multe dar marunte. ii dau dreptate unui amic, ce-mi povestea dintr-o carte (parca se numea : carte de citit la volan)
reteta fericirii?! sa n-ai idei.
de aici m-a inspirat si titlul postarii pe care nu-l traduc ca pe : totul e bine, ci ca pe numele unui restaurant unde sunt multe preparate, fiecare cu o reteta secreta.
si cred ca primul fel din acest restaurant despre care e bine sa vorbim este: increderea.
sunt multe intrebari legate de acest sentiment de siguranta in buna credinta a altcuiva sau chiar a ta; nu vreau sa le raspund in aceasta secunda, ci cred ca trebuie sa tratam aceasta stare ca pe o blama intre ce e acum si ce vrem sa facem in continuare. increderea este secretul.
nu stiu de ce ne ferim sa avem incredere, dorim din ce in ce mai mult sa avem probe clare, dovezi de incredere… am devenit suspiciosi si in fata unui zambet de la un necunoscut, nu mai avem incredere in viitor, parca nu se mai poate, ne pierdem increderea in noi.
daca nu ai incredere in tine, nu o sa aiba nici altii. e ca cel mai important capital pe care il poti avea, sa nu-l pierdem.
eu, cred ca se mai poate, ca boala are leac, ca visul generatiei mele se poate implini.
vreau sa le multumesc celor 195 de membri PNL Mehedinti care au avut incredere in mine si m-au ales pentru un mandat, ce a fost azi validat, in biroul politic teritorial al acestei organizatii judetene.
schimb de voturi noiembrie 15, 2010
votul tau conteaza
acest ansamblu de iluzii – votul- pentru mine conteaza. cred ca se reflecta intr-o forma ce deseneaza o structura simpla, formata algebric din credibilitatea celui care vorbeste si capacitatea de a sintetiza a celui care asculta.
in perioada urmatoare iar am sa candidez la o functie in interiorul PNL. ma bazez pe un sufragiu universal favorabil mie, asta pentru ca in proiectul meu scrie : BE STUPID. si nu e antonimul campaniei http://www.fii-destept.ro/ de la Microsoft.
fii prost- are legatura cu desteptul din ziua de azi, exact ce imi zicea Iulian si bine a rezumat la el pe blog :
Nu sunt un şmecher şi nu vreau să trăiesc într-o ţară de şmecheri, sunt un om normal şi vreau să trăiesc într-o ţară normală.
eu cred ca e asa:
desteptul are to do list, prostul are wish list
desteptul vrea o tara ca afara, prostul vrea sa faca o tara ca afara.
desteptul vrea voturi, prostul vrea logica rezonantei
desteptul vrea functie, prostul lupta pentru functie
spun toate aste pentru ca am auzit de prea multe ori: “fii baiat destept si …” sau “esti prost (naiv) daca crezi ca poti face asta…”
only you can silence yourself
am sa va dau detalii despre candidatura , despre angajamentele pe care mi le asum si despre ce astept si de la voi.
tacerea duce la nesiguranta si la teama , e lipsa de contiinta de a spune cand ai gresit, sa recunosti cand te simti cu musca pe caciula.
cred ca am ajuns aici pentru ca prea multi au stat tacuti, majoritatea tacuta de care pomenea Crin.
speak your mind, oameni buni!
in cautarea unei vesti bune octombrie 16, 2010
in clipa in care plecam in cautarea unei vesti bune sunt convins ca si vestea buna vine spre noi.
am ajuns acasa, la Severin. ma astepta cu bratele deschise o vreme foarte nehotarat dar la fel de mohorata.
o data ce am pasit pe plaiul meu natal, a inceput marunt, parca soptind ceva, o ploie nici prea-prea, nici foarte-foarte; am simtit ca ma copiaza intr-un fel. nu-mi vazusem orasul de vre’o cateva luni bune.
in fata blocului m-a asteptat o bordura de 10 cm, o idiotenie care statea intre parcare ( sistem dalli – mil E pt dungi pe asfalt) si trotuar. asezata acolo, parca sa-mi puna piedica, nu altceva. ce-i drept, a reusit sa faca asta, ca si acum ma mai doare un deget de la picior.
ajung in casa si aici daca ar fi sa va povestesc, cel mai bun titlu ar fi: sarut mana mama! , dar nu va spun nimic.
asa ca, mai fac un desen, trag o linie in jurul unei idei si ma apuc de treaba. ma intalnesc cu cativa prieteni, cunosc multi oameni noi si ajung iar aici in fata tastelor grele, unde trebuie sa scriu despre EA, cea care m-a invatat ce nu stiam: in aceasta lume falsa, adu-ti macar aminte sa fii real cu tine.
ii cer zece cuvinte ce-i trec prin minte si primesc cuvinte stralucitoare, cuvinte luminioase, cu un ritm si o muzica. simt ca jocul asta de cuvinte e ca o arma descarcata la ureche.
e o uitare a respiratiei. e stres.
mereu mi-a fost dor de casa, sa traduc in matematica: e diferenta dintre ce ai si ce vrei, ramanand dator cuvintelor.
daca ati citit Coelho, “o cautare incepe cu norocul incepatorului”.
nu am gasit inca vestea cea buna, dar am gasit primit vestea cea rea, care ma bucura, ma linisteste: nu e un merit sa iubesti, ci un noroc.
mai sunt patru cuvinte, dar tai trei, si-mi ramane un zambet 
1/2 Guest post: Mihnea V. – Interviu cu un politician (orice politician) octombrie 14, 2010
Prietenul este raspunsul dat problemelor noastre.
Azi, prietenul meu, Mihnea, mi-a dat acest scurt interviu, de mai jos.
E facut acum vreo 2 ani si cred ca e valabil pentru urmatorii 10 si fostii 20 de ani. si de asta imi permit un scurt comentariu: Regimul vechi a murit, insa i-a donat celui nou organele.
Reporteru’ – Buna ziua! In calitate de om politic….
Politicianu’- Asta nu e calitate. E o calamitate.
R- Cum vedeti dumneavoastra actualul buget al tarii…
P - Nu-l vad deloc.
R- Totusi la emisiunea de aseara v-ati exprimat in termeni optimisti.
P- Sa ma fi vazut dupa emisiune.
R- Dusmanii nostrii sustin ca leul romanesc este la pamant.
P- Astia sunt prietenii. Dusmanii spun ca leul nostru este sub pamant.
R- Situatia este grava!?
P- Azi e grava… maine este GREVA!
R- Mai aveti ceva de adaugat?
P- Poate de luat.
R- Eu va multumesc.
P- In sfarsit cineva care imi multumeste!
R- Pentru interviu va multumesc. Si sper…
P- Nu spera nimic. La revedere!
Voi ce credeti? In fata dezastrului actual, nu avem decat alternativa: dezastrul viitor?
painea omului sarac octombrie 13, 2010
necajit mai sunt,
cand vad ca unu se urca pe scaun sa isi faca dreptate (“blejnar” – anaf-istu’ lu peste).
cand tuta aia de-i sefa la camera derutatilor (nicio asemenare cu numele meu, care e TUŢĂ) isi face ambitie sa stea pe fotoliul ala ,doar sa fie si ea considerata un slujbas de cinste la curtea basescului, un bureţar.
HEI, voi care sunteti tineri, care stiti ce e omenesc, care ati vazut si-n alte parti ce e acela un mod firesc, voi ce faceti? eu ce fac?
sa ii injuri? nu ajunge. sa ii injuri pe aia care i-au votat? cu ce folos. toate sunt o problema acum, nu merge nimic.
iar variantele sunt destul de simple: 1. motiune – alt guvern. 2. suspendare – ne rugam iar de romani sa mearga la vot si paote poate. 3. 2012 – sfarsitul lumii sau alegeri locale si generale.
oare care e raul cel mai mic? ce vant poate intoarce corabia asta (Romania) in alta directie, una normala, alta decat a navele din flota tarii? care e buna varinata rea?
ma gandeam si la varianta 4.
sa ne inscriem toti, din toate partidele si din afara lor in PD, sa fim mai multi decat 300.000 de membri (nu cred ca au mai multi) si sa solicitam adunare generala si sa facem alegeri. sa schimbam statulul PD si sa schimbam guvernul. ce ziceti? 400.000 de oameni ar putea face asta. pentru suspendarea presedintelui e nevoie de 50%+1, care e inzecit mai mare.
sincer, am nevoie de speranta! dar nu de speranta aia care te duce cu zaharelul pana in ultima clipa, adica speranta e un pranz bun, dar o cina groaznica.
nu putem trai intr-un spatiu al dezamagirii si al resemnarii. hai sa nu ne multumim cu orice, sau cum scria, in JN, Tuca, Romania- tara lu’ merge s-asa.
alt lup a venit si a mancat o oaie, ciobanul si-a luat pusca si spre seara s-a intors cu lupul mort, asta e romanul. putem face ceva!
speranta este visul celui treaz – Aristotel
hai sa ne trezim,ca despre asta am scris, Speranta e painea omului sarac!
din palma ta uda… octombrie 12, 2010
… aceeasi fiori prin mine umbla.
Am scris azi pe twitter un lucru ce m-a urmarit toata ziua (n-am uitat ca e marti) . Asa cum a zis baiatul ala cocotat la cotroceni, anul trecul, in campania sa de denigrare a unei institutii publice (Parlamentul- vezi capitolul 8 din strategia nationala de aparare – Vulnerabilitati) de ce iti e frica, nu scapi! – am crezut ca voi scapa, dar n-am reusit, cu toate ca era mult mai simplu. N-am apucat sa imi dau seama ce-i ala curaj.
Scriam eu ca, nenorocirea pe care ti-o faci singur doare mai mult. ei bine, am avut dreptate… uneori ma cert cu mine!
Nimeni nu mai vrea sa lupte, oamenii nu mai au timp sa fie viteji.
M-am intrebat daca stiu ce-i ala curaj, care-i drumul catre mal, atunci cand ma pierd in lumea mea?
Si atunci am zis ca-i bine sa faci primul pas cu incredere. Nu trebuie sa vezi intreaga scara. Pur si simplu paseste. 
Am pasit.
E bine sau e rau, am castigat sau am pierdut. Ce stiu e ca am sa ajung in acelasi loc, intru in casa, arunc niste chei pe masa si dau drumul la televizor.
Poate maine am sa reusesc sa inconjor Pamantul, pana atunci mai ratacesc … prin palma ta uda.
since 1884 octombrie 11, 2010
MDCCCLXXXIV, dupa ce Timisoara a fost primul oras european iluminat electric, la nu mai putin de 126 de ani (daca ma ajuta ce m-a invatat prof Giugiuc) cred ca m-am luminat si eu.
Nu e greu sa fi om mare. E nevoie de doar cateva lucruri simple, care se fac al-naibi de greu.
Numa’ ca nu stiu cu ce sa incep.
“Neinspirat” ca intotdeauna de arta de a avea intotdeauna dreptate, am sa scriu in 10 randuri despre ce a spus Eleanor Roosevelt. (n. 1884, da?):
Intelegerea e o strada cu doua sensuri.
In primul rand, reafirm ca nu imi place sa conduc, deci prefer sa merg pe jos pe strada asta. Si mai stiu ca o forma foarte cunoscuta de comunicare interumana este intelegerea gresita. Chiar daca strada are doua sensuri, multi merg pe aceeasi parte.
Aici am o mare dilema, pentru ca in perceptia mea, intelegerea tine foarte mult de emotie.. altfel spus: mai intai, emotia! apoi, doar apoi, intelegere! nu prea poti vorbi de intelegere cand nu exista emotie. N-as incadra-o pe nici o banda, nici ca o banda de serviciu (ce vocabular de service auto am! dhh)
Si nu stiu ce sa fac cu emotia, aici, in afirmatia lui Roosevelt, unde as putea sa o pun, unde sa o cuprind cu minte mea?
Hai ca am intrat intr-un joc de idei neclare, sa fiu concis ca altfel pierd esenta lucrurilor. Cred ca aici vroiam sa ajung, la a intelge, la esenta lucrurilor. Asa ca voi pune intre acele lucruri simple, dar greu de facut, despre care vorbesc in inceputul articolului, INTELEGEREA.
E nevoie de intelegere sa fi om mare; si ca sa intelegi ceva trebuie sa apara emotia (sentimentul meu preferat… ce sa fac, sunt un om viu).
9.
randul 10. dupa o suta de ani am aparut eu, plin de reactii afective puternice sau mai putin puternice, de scurta sau lunga durata.
PS: nu am mai scris de aproape 2 ani. asa ca va rog… comentati-ma cu spor. nu de alta dar sunt dispus la a invata.
Politica pentru barbari – Daniel Barbu septembrie 14, 2010
Inca citesc. daca o vrei, lasa un comentariu si am sa ti-o trimit.
Politica pentru barbari – Daniel Barbu
cand am s-o termin, am sa va povestesc.
